”De ce să cumpăr o carte, când totul e gratis pe internet?”
”De ce ai scrie așa ceva, când nu mai citește nimeni cărți?”
Păi chiar, de ce?
Omenirea a progresat enorm datorită cărților. Învățații lumii au ajuns învățați citindu-le, fie că erau file legate sau papirusuri rulate. Artiștii lumii au studiat munca altor artiști între filele cărților. Inginerii lumii au învățat din ele să construiască. Inventatorii le-au citit și apoi au îmbunătățit lumea. Acum avem mașini, poduri, clădiri, fabrici, calculatoare, stații orbitale și mâncare de pisici datorită cărților. Avem și muzee, design interior, școli de muzică și desenatori tot datorită cărților. Și internetul există tot datorită lor.
Studenții din facultățile lumii, constructorii și artiștii viitorului, învață tot din cărți. Nu am auzit ca subiectele vreunui examen să se dea ”din articolele de pe site”. Știința serioasă și documentată a omenirii e între filele acestor obiecte ”primitive”.
O să spuneți că acum există filme.
Newsflash! Cei care scriu scenariile, cei care le filmează, cei care le produc și cei care joacă în ele, tot din cărți au citit despre toate astea. Chimiștii care au produs pelicula, inginerii care au construit aparatele de proiecție și stațiile de emisie TV, inventatorii noilor tehnologii de filmare digitală, nu au învățat meserie prin transmitere orală din generație în generație.
O să spuneți că e adevărat, toate astea se datorează cărților, dar acum nu mai avem nevoie de ele. Acum totul e pe internet, accesibil gratis și rapid. Așa o fi. Doar că în spațiul virtual articolele apar, se citesc și se duc în arhivă, postările se prăbușesc în neantul wall-ului, prezentările digitale sunt imagini efemere pe pereți albi. Nimic nu rămâne structurat, ordonat, organizat într-un singur loc, totul e un mare haos, iar pe net își dau cu părerea și cei care știu și au făcut ceva, și cei care îi păcălesc pe alții că știu deși nu au făcut nimic.
Că tot vorbeam de filme. Multe dintre ele pleacă direct de la cărți. Ați văzut vreodată un film ”bazat pe o poveste reală din postări de pe Facebook?” sau o ”ecranizare după cunoscutul blog al lui J.K. Rowling” sau ”după un articol online de Dan Brown”?
De ce ai scrie o carte? Când știi că deții informații care pot atinge pozitiv viața multor oameni, ce opțiuni mai bune ai? Să le arunci într-un material virtual, efemer și vulnerabil, dependent de accesul la tehnologie și internet, cum ar fi un blog, un site, un cont de Facebook, un pdf? N-am auzit pe nimeni spunând ”weekend-ul ăsta vreau să mă relaxez și să citesc o postare bună”. Nu poți da cadou unui prieten de ziua lui un fișier pe memory stick sau un link. Nu există încă expresiile ”a face lucrurile ca la blog”, ”cine are site, are parte”, ”tobă de vlog-uri” și ”meme frumoase, cinste cui le-a scris”. Nu-și pune nimeni în raft emailurile preferate. O carte, în care totul e structurat, fizic și accesibil independent de starea rețelei, e mediul firesc pentru a așterne know-how ușor de urmărit, de subliniat, de recitit și de arătat altora. Care poate fi ușor urmărit, subliniat și arătat altora, chiar și o generație mai târziu.
Cărțile sunt serioase. Cărțile nu se scriu ușor. Cărțile sunt documentate. Cărțile sunt editate și corectate cu grijă. Cărțile trăiesc mult mai mult decât oamenii. Cărțile impun respect. Chiar și cei care nu le citesc se înclină în fața lor. De pe hârtie sau, dacă vreți, din spatele cristalelor lichide, cărțile vor ajuta în continuare omenirea să evolueze. Iar când cineva se va împiedica de cablu și va smulge ștecherul din priză, tot la cărți ne vom întoarce, să învățăm să reconstruim lumea. Și o nouă priză.
